Curățenia continuă

‘Și mirosea a orgoliu satisfăcut, flori de primăvară și cafea’. Fluturi ereditari își băgau nasul în porțiuni de materie încă necercetată. Masa pe care stătea cafeaua se gândea la procesul prin care plantele se hrănesc(fotosinteza). Orgoliul era singurul care lenevea, așteptând proxima ocazie să arate că nu a murit.

(Mulțam, Gnowee, pentru citatul din incipit, mi-a fost de reală inspirație!)

Pereții îmi răspund

Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură

Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele

Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori

Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri

Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii

Pot să ... Citește mai departe!

Vorbesc cu pereții

Clopot de funingine macabră
Praf nestins pe candelabre
Ropote, priviri de lavă
Și în pivniță cadavre.

Suflete scoase din minți
De niște mâini nepricepute
Trupuri ca recipienți
Ce nu vor mai fi umplute.

Praf de stele sau jăratic
Golul negrului din om
Adevărul fantomatic
Ce așteaptă pe peron.

Încuscrite sentimente
Teama și ura de bine
Veștejesc azi în caiete
Strigări vecine.

Mutantul simț al fricii
Aduce strigoilor
Numeroase delicii
Ca dar al ploilor

Infailibila moarte
Căscată-n tren
Nu se mai ... Citește mai departe!