Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Spune-mi de-am să te mai văd
Iubirea mea cu voal albastru
Că deja îmi pare rău
Că am fost așa sihastru
Dar asta era firea mea
Și doar în lipsa ta
S-a schimbat, s-a transformat
În altceva.
Spune-mi c-am să te mai văd
Să nu vărs lacrimi după tine
Că deja îmi pare rău
Îmi pierd încrederea în mine.
Abia ce o recâștigasem
Și nu știu cum de am pierdut-o
Căci de unde eu plecasem
Nu era un început
Spune-mi ... Citește mai departe!
Nu m-aș fi gândit niciodată la asta. Am fost complet bulversat când am văzut duhul cel rău risipindu-se dintre buzele ei. E nebună? Nu, nu cred că este. Cred că mi-e mie greu să mă adaptez la noi adevăruri.
Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…
Aș vrea să ies din sticla asta și să radiez în jur numai dragoste! E cineva împotrivă?!?
Cum e să cazi din copac? Te doare? Ai încercat măcar o dată? Eu m-am urcat în caiși, gutui, dar niciodată în vișini. Pentru acele fructe acre mă urcam pe gard. Și nu cădeam. Niciodată!