Povestitorul mut

uneori îmi prind ochii în soare
alergând după ceva ce ar trebui să se afle dincolo

dar și umbrele nopții îmi pun piedică
se uită cruciș

ziua de mâine atacă sângeros
dorințe nepuse încă

ploile își fac adăpost
în sufletele noastre obtuze

pământul nu le mai primește
eu tac și le ascult povestea

Siguranța vieții de apoi

Mă simt ca un sinistrat refugiat în propria țară
Obligat să fac zilnic o muncă deloc ușoară
De convingere și-atingere a sufletelor ignorante
Aici nu miroase-a bine; nu dați cu deodorante!
Nu puteți acoperi această cangrenă eternă
Speranța de eșec e o moștenire maternă
Nu am lanternă ca să vă scot din beznă
Nu pot fugi după vise chiar dacă n-am luxație la gleznă.
Banii atrag bani, pentru mine asta-i clar
Că doar când îi ai îți curge viață în ... Citește mai departe!

Antivirusul există degeaba

UPDATE:
Urmând sfatul lui Lucian , îi voi da o șansă și antivirusului Kaspersky. Cât despre Win10, deocamdată nu vreau să fac upgrade.

Update_2:
Problema asta e făcută să reziste, să reziste…


Pe lângă durerile de cap și măsele cu care mă confrunt tot mai des, de câteva zile îmi bat capul și cu laptop-ul. Căutând un anumit program pe internet (un activator de Windows, dar să nu spuneți nimănui) am căpătat niște adware. Mare parte din aceste programe ... Citește mai departe!

Schimbare în plan secund

ce să faci
când soarele te măzgălește cu carioca
ca la „cine adoarme primul”

nici pomii nu și-au pieptănat frunzele
dar tu trebuie să zbori
să faci o vizită ploii

întoarce-te cu ea
vino cu căciula aia de nori
de care altă dată ne speriam

pictează-ne ferestrele
cu frunze căzute din cer
scăpate de îngerii ce pleacă

Salvați călăul!

e ora tăcerilor moarte
când întunericul se separă
ca entitatea primordială siameză
binerăul

călăul și salvatorul
sunt amândoi în interiorul nostru
noi nu cunoaștem pe niciunul
doar ne prefacem

ne cad unghiile pe mormântul adevărului
din ele cresc crengi uscate
din care facem coroane
și uităm să plângem