Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
nu că scriu
doar mă întorc pe dos să văd dacă mai sunt viu
mă adun de pe ici colo
pe unde am lăsat părți din mine
să aștepte visuri ce au fugit prea repede
idei care s-au dezvoltat prea lent
fete mai mult sau mai puțin indiferente
nu că scriu
că oricum nu las amprente
când îmi imaginez că tai cu muzica în suflet viu
îngropat între hârtii care mă cunosc aproape ca prietenii
au devenit de timpuriu
ecrane ... Citește mai departe!
și totuși înnod norii la capete cu bețe de chibrit
să nu îți perturbe liniștea
care mă coagulează pe frunza uitării
șoptesc apatic niște semne abstracte
să mă facă să înțeleg desfășurarea fenomenelor
care au dus la calchierea sentimentelor
mi-am legat metafizicul cu sfori
voia să mă erodeze
nu înțelege că doar prin intermediul meu poate acționa
însă tot eu sunt cel ce o pățește
când spiritul umblă brambura
așadar scriu acest mesaj pe o piatră
vântul roțile picioare
o ... Citește mai departe!
dragostea poate duce la depresie
atunci când devine o obsesie
dacă ești poet de profesie
trebuie să reînveți din când în când o lecție
că nu toată lumea e ca tine
să fie impresionată doar de niște rime
unii te pot considera un ciudat un maniac
fiindcă exagerezi tot ce ai în cap
oamenii încep să fugă ca speriații
după ce dau textului alte conotații
iar tu rămâi să te întrebi de ce
aparent nepăsător dar oare-ți trece
n-ai să ... Citește mai departe!
aș fi vrut să îți scriu mai multe
dar mi-am dat seama că între noi încape doar o îmbrățișare
să alunge norii
din care plouă depărtarea noastră
hai să călcăm tăcerea în picioare
nu ne trebuie
eu am început deja
să construiesc un pod de cuvinte
tu trebuie doar să îmi întinzi mâna
și să pășești cu încredere
nu am să te las să cazi
am căutat cele mai solide litere
iar la nevoie
chiar eu am să mă așez ... Citește mai departe!
hai să punem problema altfel
sau să nu o mai punem deloc
să o lăsăm să dispară târâtă de un noroc fioros
nu îndrăznesc să țin ochii complet deschiși
e prea multă lumină acolo și
simt că nu o merit
îmi ascut pana de chitară
pe sufletul abraziv
de care se agață orice speranță
nu am mai fost așa
chiar dacă încă sunt