îmi întind primăvara pe o felie de pâine
și mușc cu poftă
are sare din plin
viața mea e o salată căzută din cer
zilele mă fac sandviș între ele
când nu mai încap în solnițe
mă atacă cu miresme
când încerc să agăț apa în cui
eu sunt condimentul
păstrez pentru mine tot ce e bun
celelalte anotimpuri apucă să muște o dată
înainte să înfloresc și eu
pe cearșafurile albe de picnic
Categorie: unpoetpierdut
Lângă soba de vară
mă trec toate fricile
înainte și înapoi
peste prăpăstii nemiloase
ce înjunghie Terra
mă prind de fulgere
să nu-mi alunece vreun picior
în vreo poveste necunoscută
unde nu sunt vânt ci căpcăun
mă taie transpirațiile
magicieni neiscusiți ai vremurilor noastre
ce transformă resursele de hidratare
în patinoare lovite de soare
aici se petrece întreaga anecdotă
și nu lipsește o bunică ce toarce
lipsa luminii mi-a scos ochii
în locul lor a pus sare
să nu alunece imaginația afară
prin alte ... Citește mai departe!
Nu prea îmi ies calculele
În seara trecută, după ce am scris asta, mi-am făcut eu planul ca astăzi să rup tastatura în două, să recuperez din timpul pierdut.
Astăzi, în drum spre casă, după ce mi-am dus surioara la școală și am băut o cafea, iar am zis că am să scriu atât de mult că o să îmi sară tastele de pe laptop și că se va toci monitorul de atâtea priviri câte se vor plimba pe el. Ba chiar îmi alesesem ... Citește mai departe!
Drum greșit
azi am fost leneș
ca o frunză bătută de arșița verii
pe un lac clar ca o halbă de bere
în care înoată zâmbete strâmbe
spânzurate de hohote explicative
mai vine câte un nor de praf
o nu
nu am cu ce să îmi acopăr
goliciunea din gândire
și urma lăsată în palme
de literele nescrise
simt că alunec înapoi de unde am
venit
un loc întunecat
aspru
cu pauze
doar de la bine
În podul nopții
mi-a spus să îmi cobor vocea
dar nu aveam scară
și timpul trecea în cercuri
echilaterale
până s-a aprins o stea
ca un strănut de tuse
cu convulsii
emulsii sângeroase făceau plajă pe pereți
până au dat de stânci
mi-am proptit un neuron
de o ureche
celălalt a fugit
sughiț