Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
la fel de bine aș putea închide ochii
nu merg în recunoaștere
ci în NEcunoaștere
întrebându-mă
ne cunoaștem?
pot să îmi înalț mâna sau privirea
cu privirea pot cuprinde
cu mâna pot prinde
dar
cine ne prinde?
pot să stau sau să merg
să ignor sau să înțeleg
procesul
dar cine mai e pro
și care-i sensul?
a plecat liniștea
o cât de departe
nici nu aș mai recunoaște-o dacă aș zări-o prin preajmă
cine știe ce pașaport are acum
pe cine ajută să se calmeze
roata se întoarce
(dar mirare
și pe partea cealaltă tot roată este
schimba-i-aș spițele)
pământul e hrănitor
te înconjoară cu căldură
și te hrănește când și cum poate
a venit timpul
deși mi-e milă
să-l sfâșii pe dinăuntru
să simt roua
și chemarea soarelui
sus pare să fie mai multă hrană
iar eu
nerăbdător să cresc
am slăbit
și nu grijile le-am dat jos
mi-e greu să adorm când stau cu capul pe atâtea gânduri
din mine vine frigul
brr ce bine că iese
îmi închid ochii peste versuri
cât am să mai rezist
doar eu voi ști
când voi scrie fără să gândesc
doar eu știu
că urlu
fără să vorbesc…
lasă muntele să se rostogolească peste tine
apa să își țină respirația în tine
toate greutățile să te ridice de la piept
un infinit de serii de câte un infinit de repetări
și de fiecare dată
când ești pe cerul visurilor tale
încearcă să te apuci de ceva
să rămâi acolo