Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Macon
Macon
bine ai venit în casa poetului
singurul personaj care stă la căldură chiar și când persoanei îi e frig
atât de frig că iarna îngheață ideile pe sârmă
(dar ce caută acolo?)
știu că tu poți să-l protejezi
de frig Plus incendii
sufletești
dacă îl iei în casa ta
de unde căldura nu se pierde
și lacrimile nu udă pereții pe la colțuri
de unde nu se aude furtuna de afară
Macon
ești de casă
am să-mi trimit ... Citește mai departe!
Încă mă mai învelesc cu foi de caiet. Credeam că, din mai multe motive, nu mai puteam face asta. Încă mă mai teleportez direct în seva copacului, să văd prin ce trece. Mă refer la stări. Uneori crezi că poți curge fără să faci nimic, te ajută gravitația. Dar nu! Dacă ești sevă de copac trebuie să curgi în sus, contra gravitației. Ia să te văd!
Uitasem că vorbeam de mine. Dar uneori cred că eu sunt copacul și atunci ... Citește mai departe!
îmi agăț melci de urechi
am auzit că se poartă
de fapt eu îi port
ei se încovoaie pe gândurile mele
am în minte rouă proaspătă
și frunzele sunt mereu verzi
dar merg fumate și așa
rulate în pagini de jurnal
am încetat să privesc pe unde merg
acum mă uit încotro merg
îmi place ce văd
acum nu mai visez
în zilele ca aceasta
trag de titluri să le fac mai lungi
când nu am ce povesti
mă întind peste foi
poate umbra mea are mai multe
de zis
beau o cafea mă uit pe geam
până mă trezesc
povestea s-a scris singură
Pe masă era un pahar în care mai rămaseră câteva zâmbete de vorbă până le trece mahmureala. Uneori săreau câteva muște la înot. La radioul oprit se auzea ploaia. De nicăieri ningea cu particule de praf. Acestea salutau toată mobila în defilarea lor aeriană.
Departe de orice sursă de zgomot și elevare intelectuală, puricele Gelu stătea lângă soba ce-și dăduse demisia cu decenii în urmă. Avusese cândva un câine, dar l-a pierdut. Acum, când nu se uită la poze cu ... Citește mai departe!