Nu m-aș fi gândit niciodată la asta. Am fost complet bulversat când am văzut duhul cel rău risipindu-se dintre buzele ei. E nebună? Nu, nu cred că este. Cred că mi-e mie greu să mă adaptez la noi adevăruri.
Categorie: unpoetpierdut
Totuși
Mai e mult până departe
Și n-am s-ajung să te cunosc
Că sunt chemat spre moarte
Pe jos…
Mai e mult până la tine
Și pașii devin mai grei
Se ridică noi coline
În fața ochilor mei..
Unde ești,
Să mă liniștești
Iar cu povești…?
Unde-ai plecat
Și m-ai lăsat
Întunecat…?
Gândeam ciudat
E tot mai liniște în jur
Si totul parcă se oprește
Inima se plictisește
În abajur.
Spirite îi dau târcoale
S-o ridice către nori
Dar eu nu o las să zboare
Și îi zic: azi n-ai să mori!
Închid ochii și aștept
O moarte lentă
Cu tentă
De pas făcut pe bec
Într-o direcție greșită
Nepăzită.
Nu-i pentru toți
Articolul ăsta nu e pentru tine. Tu n-ai să înțelegi nimic. Iar cei care ar înțelege nu au timp să citească. Pentru că timpul lor nu se măsoară în secunde.
Cei care ar înțelege ar prefera să scrie, ca să îi facă și pe ceilalți să înțeleagă. Dar nici cei care ar putea înțelege nu au timp să citească. Pentru că timpul lor nu se măsoară în ani.
Nici măcar noi nu știm cum se măsoară timpul nostru, pentru că, ... Citește mai departe!
Portia de liniste
E timpul sa imi iau portia de liniste. Pornesc incet pe strazile orasului, mereu prin aceleasi locuri. Vad mereu aceleasi blocuri, aceleasi masini, totusi alti oameni. Si tot ceea ce se repeta e, de fiecare data, diferit. Si tot ce e diferit, e mereu la fel. De parca timpul si-a pierdut imaginatia si repeta mereu noi tipare; de parca tot ce e nou in viata a mai existat candva. Ca si cum carnea si-ar pierde substanta de fiecare data cand ... Citește mai departe!