Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Am mai dat o tură de cer
Înainte să incendiez noaptea
Ca atunci în parc
Am mai scris un vers
Chiar dacă îmi promisesem că nu mai fac
De dorul tău
Dar tot el m-a împins în praf
Și m-a făcut să realizez
Că tu ești poezia
Și ca să pot trăi
Am nevoie de amândouă
Stau cu pula-n mână
Și mă uit la cer
Ce pișare plăcută
Ce maț gol sub stele
Mai vărs în mine
o cană de compot
Îmi aprind un chiștoc de vis
Mai băs o bucată
din speranța de ieri
Hrrrrhrrrrrhrrrrrhrrr
Îmi râgâi viața
Am sărutat buza prăpastiei
Am lăsat balele să se scurgă
în găoaza vieții
O fut spasmodic
Fără nicio plăcere
Viața mimează orgasmul
Unul real
ar fi fatal
Norocul
în plină erecție
Privește cu invidie
El nu a reușit să mânjească
atâtea lucruri
A rămas la mâna
cerului
Care nu se satură
De pornografie
Stelele se uită printre gene
Mirate și naive
Chemând fără să știe
Aplaudând fără să cunoască
Sufletul ăsta stors
De speranța vâscoasă
De visarea albicioasă
Pietre și sfori
Pe care să le respir
Într-o după amiază cu sens unic spre moarte
Se sparg valuri de frunte
Se pictează scena finală
În care sunt coborât în groapă
Dau mâna cu depresia
Agonia mă salută politicos
Coșmarurile mă invită să iau un loc în pivnița lor
Mă simt ca acasă
Când îmi deschei sufletul
Din el respiră demoni
Betoane și smoală
În care să înot
La ora ultimului prânz
În care m-am urcat fără bilet
Aveam un ... Citește mai departe!
120 de texte
pretexte
posttexte
fără nicio veste
dintr-o închipuită poveste
60 de zile
febrile
gânduri insolubile
tu în pupile
restul lucruri neglijabile
2 străini
fără vreun comun destin
care n-au împărțit niciun suspin
care n-au dărâmat vreun zid
care nu s-au îmbătat până la zi
1 om
care stă nepăsător
fără griji pe umăr
altul care s-a tâmpit de atât dor
și-acum găsește greu tot ce cândva era ușor