Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Aud din ‘nouăzeci și trei
Sunetul chemării-n vis
Alții-s chemați de dumnezei
Înspre veselul abis.
Teama țipă, lumea urlă
Lovituri amestecate
În imensa urii umbră
Să se spele de păcate.
Dumnezeu supraveghează
Lucrând chiar peste program
Ultima oază
De ocrotire psihică
Pe arșița diavolească…
Mi-am luat și eu o sticlă…
Sunt aproape două luni
De când eu visez la ea
Cu ochii deschiși și nebuni
Ce îmi înroșesc privirea.
Aseară s-a întâmplat
S-o visez în timp ce dorm
Cel mai lucru minunat
De când sunt om.
Și am să o mai visez
Dar cu pauze de-odihnă
Că dacă visez prea des
În inimă n-o să mai am tihnă.
Pachet de suferințe pe masă
Pe fața mea o grimasă
Și pansamentul de sentimente
În loc de medicamente
Sticle de dragoste din raft
Pe care nu s-a pus praf
Una n-are dopul pus,
Lichidul din ea m-a supus
Speranțele s-au scurs în chiuvetă
Pasiunea stă moartă pe mochetă
Rebeliunea e mai cochetă
Dar e doar o machetă
Ce ascunde o grădină
Zoologică plină
Cu struți cu aripi moarte
Obligați să și le poarte
Stafii de elefanți
Ce tropăie sonor
Sunt ... Citește mai departe!
Cu toții iubim, dar câți ne-am întrebat oare ce înseamnă dragostea pentru noi?
Pentru mine e acel sentiment unic pe care îl am când mă gândesc la ea. Este…de fapt, întrebarea asta e aiurea. Nu poți descrie dragostea, poți doar să o simți. Știi că e acolo și te motivează în tot ceea ce faci. Dragostea e o binecuvântare…
Acum știu ce-i dragostea:
Un șir de amintiri plăcute
Atunci când nu mai ești cu ea
Și nimeni nu te mai aude.
Arde-n tine-un foc mocnit
Pentru dragostea pierdută
Și-așteaptă să fie trezit
În alt timp sau niciodată.
Căci nu știi ce-aduce timpul
Ce-acum întristează chipul.
N-ai să știi ce-i fericirea
De nu trăiești dezamăgirea.
Și de-ar fi să se întoarcă
(Toți ne dorim acest lucru),
Sunt sigur c-are să te facă
Ca-nainte să te bucuri.