un element

cutremură-mi copacii
lasă-i să zboare în altă parte
arde toate păsările ce îndrăznesc să fure lacrimi
îneacă toți prăduitorii neiscusiți ce pleacă flămânzi
lăsându-mi mie orele întregi
seacă râurile fantomatice ce adapă iluzii
ia lumina ia noaptea
dizolvă orice ființă în nepăsare

suflarea ta îmi seacă cele 70 de procente de apă
rămân pământ
pe care să îl recompui după cum vrei
printr-o chemare

cărbune aprins

fumul din suflet e mai nasol decât cel de țigară
nu se spală nu se vindecă
șiroiește negru printre oase și vene
zgârie pereți și urlă ca spânzurații

focul din piept e tămăduitor
dar mai întâi trebuie să mistuie tot
asta doare mai tare decât desprinderea membrelor pe viu
dar nici moartea nu e o consolare

în locul meu rămâne o torță
nu mai are mult de ars
fumul l-am înălțat a semnalizare
găsește-mă azi

scăpat din piept

nu văd niciun motiv pentru care să mai fumez
totuși aprind lacrimă de la lacrimă
când îmi culeg frunzele uscate

nu văd niciun motiv pentru care aș continua să te iubesc
dar mai las un fum încărcat cu tristețe
să-mi zboare din pieptul necopt

în goliciunea secundelor ce mi se lipesc de ceafă
văd toate motivele
pentru care încă te aștept aici pe bancă

luna de foc

A trecut o lună
De dragoste fără dragoste
De tine fără tine
De eu fără eu

Acum toată lumea știe
Între ce demoni mă legăn
Și pe ce scânduri calc
Legat la ochi cu mărăcini
Cu dor împiedicat

Un suflet în eternă noapte
Din care astrul e plecat
Nu vorbește nu se mișcă nu arde
Mă lasă să mă lupt cu inima

Numai tu nu știi
Ce sulițe mă atacă
Fără sulițe
Dacă ai fi fost aici
Nu mai fi ... Citește mai departe!