Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Nu vreau să pară că mă laud, eu mereu mi-am planificat cheltuielile majore, iar cele pe cele minore încercam să le țin în frâu. Însă, în ultimul timp, nu știu cum am reușit să nu prea mai țin cont de acest lucru; sau cum zicea un prieten: banii oricum se duc. Așa am ajuns înainte cu câteva zile de a lua ultimul salariul de la fostul loc de muncă, să rămân doar cu câțiva lei în portofel. Asta era destul ... Citește mai departe!
N-am stat să găsesc un titlu mai bun pentru că trebuie să vă spun un lucru interesant: Kooperativa 2.o a dat șansa tuturor bloggerilor să facă două lucruri super simultan. Cu un articol în care spui despre bloggerii pe care tu îi stimezi/urmărești/etc. poți câștiga un premiu. Deși nu am avut mare succes la astfel de concursuri până acum, am zis să mai încerc o dată și să afle și cei pe care îi urmăresc că sunt cu ochii pe ... Citește mai departe!
Pentru că timpul trece și îmbătrânim, indiferent de ce parte a acestui blog ne aflăm, m-am hotărât să spun aici mai multe lucruri personale. Ne cunoaștem de atâta timp și mi se pare normal să-ți împărtășesc lucruri pe care, până acum, le știau doar prietenii cei mai apropiați. Evident, sunt și niște lucruri pe care nici ei nu le știu, deși nu sunt tocmai secrete. Vor fi spuse și ele cândva.
Mă gândesc că aceste lucruri nu îi interesează chiar ... Citește mai departe!
Acum urmează partea aia din noapte când meditez la realizările și nerealizările personale. Ăsta e ritualul meu pentru a adormi. Partea rea e că la prima categorie mereu îmi dă cu minus. În 17 ani de scris nu am realizat nimic, nici în cei aproape 6 de blogging. Și, dacă mă cunoști, nu poți spune că nu încerc. Cred că am profitat la maximum de resursele disponibile. Una din dorințele teribile este și să arăt familiei că nu doar munca ... Citește mai departe!
În ultimii ani, de fiecare dată când îl vizitam pe tata la țară îi promiteam că data viitoare voi veni conducând propria mașină. Ba chiar îl întrebam de dimensiunile garajului pentru a fi sigur că aceasta va încăpea. Desigur, la fiecare reîntoarcere, tot cu microbuzul mă duceam. Oricum el uita aceste lucruri pe care eu le spuneam. Numai eu nu uitam. Pentru mine erau ca o promisiune pe care nu puteam să o respect. O promisiune făcută cu mult timp ... Citește mai departe!
