păienjeniș pe ochi
du-te și plouă
am pus iarba la călcat
și vaporul e în port
am galben
și port nenumărate tăceri
cere-mi
am în salbă zâmbete
și mângâieri
nu le țin pentru mine
eu m-am obișnuit fără
și cerul latră la mine
înainte să mă acopere cu frunze usturătoare
măcar știu
că ochii umbrelor sunt atenți
și că orice pas
în direcția greșită
va fi
aplaudat
de ploaie
Categorie: viu și verde
Azi sunt luminos
muzica de azi e surdă
nu-mi înalță sprâncenele
dar măcar văd
primăvara cum înflorește pe buzele
fetelor
parcă desprinse din cărți
cu coperte ușoare
de purtat peste tot
cu decolteuri cât o câmpie
cu diverse plante
sălbatice
gândul zboară cu insectele
dar nu polenizează
el doar observă
pentru asta există astfel de
zile
ce prevestesc
nu știu ce
îmi plac
și nu îmi plac
cred că încă nu s-a inventat
ziua
perfectă pentru mine
dar nici nu e departe
fac ... Citește mai departe!
Un moment de relaxare
e timpul să sărim în adâncuri
să înotăm cu picioarele în sus
să ne bâțâim capul ca focile
să aplaudăm întinderea de apă
ca un mușchi cu sală
la prânz avem fructe de junglă
și vânat de beton
furculițe românești
și muzica urzicilor
ne încrețesc creierul
după amiază tragem
de timp să fie iar dimineață
să îngenunchem în fața zidurilor
care ne apară de piele și carne
dar nu și de vibrațiile sonore
noaptea intră
în cutiile noastre craniene
să ... Citește mai departe!
Pomul din pumn
aud păsărele în brădet
cum își tricotează haine
de floarea soarelui
și din nopțile nedormite
ele poartă în jurul ochilor
oceane rătăcite
pumni de pene
de dor lovite
sângerează deasupra uimirii noastre
caiete cu foi de fag
prin ochii dimineților
se-ascund buimace
să ne oprim o clipă
să le oferim un pahar
cu lacrimi din ziua de mâine
și arome de vară
furăm dintr-un viitor impar
colivii de lux
pentru dușmanul nostru
natural imaginar
S-a schimbat timpul
m-am descălțat de papuci
și m-am urcat în cel mai apropiat copac
să privesc în zare
cică vine
plutește pe un vânt slab
alții zic că este deja aici
se simte și mirosul în aer
plus ființe enervante
ce-ți fură tristețea
copiii veseli pleacă de la școli
și ajung în parcuri
unde se înțeapă în zâmbete
totul e orbitor
la fel ca speranța unor oameni
ce uită cât de efemer poate fi fiecare moment
scoate-ți ciobul din ochi