O poveste normală de sărbători

S-a trezit cu fața la cearșaf, aproape sufocat. S-a dat jos imediat și a deschis geamul pentru a fi trezit mai bine de palmele reci ale zilei de 27 decembrie. Aerul era destul de rece, însă nu cum s-ar fi așteptat: afară erau nu mai puțin de 15-16 grade și soarele strălucea ca o bijuterie scumpă purtată cu eleganță. S-a îmbrăcat repede și a ieșit să bea cafeaua. Din diverse motive, cafeaua la ibric nu avea niciun efect asupra lui și nici nu suporta să fumeze în casă. Nu era un fumător înrăit, însă nici un amator. În zilele obișnuite își aprindea 2-3 țigări, doar de sărbători exagera puțin, totuși nereușind să termine un pachet de țigări într-o zi, nici măcar în două. Tot aceste zile de sărbătoare erau prilejul cu care putea sta mai mult timp de vorbă cu prietenii.

Perioada aceasta a fost una foarte specială pentru mine și datorită faptului pe care l-am afirmat în enunțul precedent. Acest sfârșit de an mi-a adus, exact ca în urările alea de care unii dintre voi sunt sătui, liniște sufletească, un lucru de care aveam mare nevoie. Zilele astea nu am simțit nici sigurătate, nici vreo lipsă și, per total, au fost niște momente de regăsire de sine și de reafirmare a propriului sentiment de unicitate. Mi-am reîntărit convingerea că fac lucrurile care îmi plac, fiind cine sunt, și că nimeni nu îmi poate impune nimic.

Însumând tot ce s-a petrecut în anul ce e pe cale să se încheie sunt aproape sigur că 2016 poate fi doar mai bun, mai ales dacă îmi voi concentra munca pe lucrurile pe care le cred cu adevărat importante, nu pe cele care aduc o falsă siguranță și câțiva bani care oricum nu pot înlocui sănătatea și satisfacția împlinirii visurilor, care deja încep să îmbătrânească!

În ceea ce privește obiectul ce ne leagă în acest moment (blogul), cu siguranță îi voi acorda cel puțin la fel de multă importanță ca anul acesta. Cel puțin!

Hai că te-am plictisit destul. Du-te și mănâncă o felie de cozonac cu familia sau prietenii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.