Am un sentiment neplăcut, ca și cum ceva rău se va întâmpla. Trebuie să ies din monotonie. Pe zi ce trece, sunt tot mai slăbit fizic, dar mai ales psihic. Nu mai am acea pofta de viață caracteristică mie. Simt că bat pasul pe loc. Uneori, am impresia că știu ce-mi lipsește: dragostea. Când iubeam parcă zilele și nopțile treceau mai ușor. Trebuie neapărat să-mi recapăt speranța. Trebuie să găsesc o nouă dragoste…
Fără zgomot!
Durerile au adormit. Nu știu ce le-a chemat la culcare. Singurul lucru pe care-l știu e că ele dorm ca bebelușii și pot fi trezite foarte ușor.
Sângeriu
Trebuie să-mi găsesc gândurile. În creier deja au început să mi se desfacă sinapsele și informația cade; e o forfotă așa mare că mi-aș arunca acest cap și aș lua altul la schimb. Acum gândește pixul, nu eu. Cred că ar fi trebuit să am o malformație din naștere, să am pix în loc de mână și să scriu cu sânge. Poate așa cuvintele mele ar valora mai mult…
Din amintirile zilei de ieri
Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…
Sub semnul apei
Simt un fior rece de gheață pe tâmple. Creierul mi se topește și locul îi este luat de elemente abstracte. Această degradare a fost, până acum, ireversibilă. Îmi pare că și noaptea asta va fi la fel.