Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pachet de suferințe pe masă
Pe fața mea o grimasă
Și pansamentul de sentimente
În loc de medicamente
Sticle de dragoste din raft
Pe care nu s-a pus praf
Una n-are dopul pus,
Lichidul din ea m-a supus
Speranțele s-au scurs în chiuvetă
Pasiunea stă moartă pe mochetă
Rebeliunea e mai cochetă
Dar e doar o machetă
Ce ascunde o grădină
Zoologică plină
Cu struți cu aripi moarte
Obligați să și le poarte
Stafii de elefanți
Ce tropăie sonor
Sunt ... Citește mai departe!
Acum știu ce-i dragostea:
Un șir de amintiri plăcute
Atunci când nu mai ești cu ea
Și nimeni nu te mai aude.
Arde-n tine-un foc mocnit
Pentru dragostea pierdută
Și-așteaptă să fie trezit
În alt timp sau niciodată.
Căci nu știi ce-aduce timpul
Ce-acum întristează chipul.
N-ai să știi ce-i fericirea
De nu trăiești dezamăgirea.
Și de-ar fi să se întoarcă
(Toți ne dorim acest lucru),
Sunt sigur c-are să te facă
Ca-nainte să te bucuri.
Trebuie să pășesc înăuntrul sufletului și să găsesc locul unde există scăpări de dragoste. Aceasta a început să se împrăștie și să mă inunde. Până la final mai sunt zece secunde…
Am vrut să-i ating pielea albă, de culoarea laptelui. Însă ea a făcut un pas înapoi. Era speriată.
-Te temi de ceva anume?îi spun eu.
-Mi-e teamă…că mă îndrăgostesc.
S-a întors cu spatele şi a vrut să plece. Dar s-a întors şi ne-am sărutat. Apoi mi-a urat „O zi bună” şi a dispărut printre copaci.
Trist e trecutul de după operaţie,
Durerii nu-i pot găsi o comparaţie.
Creierul meu se sperie,
Dragostea îi dă debranşări în serie.
Vedeam neclar ce am în faţă,
Dragostea intra în ceaţă.
Foarte puţin o mai puteam vedea
Şi-ncep să mă-ntreb: Cine era?
Era o fată cu mirări prea dese
Ce doar de mine pot fi înţelese.
Dar eu nefiind cine eram,
Numele ei nu mi-l aminteam.
Credeam că soarta-mi face glume,
Aveam acelaşi creier şi acelaşi nume.
Totuşi inima ... Citește mai departe!