Pomi de sticlă

pomi de sticlă
fac plecăciuni pe străzi
în căutare de zâmbete

i-a cocoșat iarna
după ce le-a pus căciuli
și ghete

câte au să ne zică
dar cine bagă în seamă
niște moși

unii oameni spânzură de ei diverse funii
fără să le pese
însă astfel copacii nu sunt singuri

Cum să mergi

îmi sprijin ochii pe genunchi
secundele mi-alunecă din palme
mă urc pe un copac cu crengi tăiate
să rup din el
lucruri ce cresc doar pe pământ

pietrele de sub umeri
mă poarte amonte
nici nu vreau să opresc cascada de zile
chiar de am să mă târăsc prin cele mai umede locuri
e mai bine decât să stai în picioare în locuri scunde

Începutul unei iubiri

Am vrut să-i ating pielea albă, de culoarea laptelui. Însă ea a făcut un pas înapoi. Era speriată.
-Te temi de ceva anume?îi spun eu.
-Mi-e teamă…că mă îndrăgostesc.
S-a întors cu spatele şi a vrut să plece. Dar s-a întors şi ne-am sărutat. Apoi mi-a urat „O zi bună” şi a dispărut printre copaci.