Trebuie să-mi găsesc gândurile. În creier deja au început să mi se desfacă sinapsele și informația cade; e o forfotă așa mare că mi-aș arunca acest cap și aș lua altul la schimb. Acum gândește pixul, nu eu. Cred că ar fi trebuit să am o malformație din naștere, să am pix în loc de mână și să scriu cu sânge. Poate așa cuvintele mele ar valora mai mult…
Etichetă: postaweek2011
Din amintirile zilei de ieri
Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…
Sub semnul apei
Simt un fior rece de gheață pe tâmple. Creierul mi se topește și locul îi este luat de elemente abstracte. Această degradare a fost, până acum, ireversibilă. Îmi pare că și noaptea asta va fi la fel.
Sub semnul focului
Unde mă aflu? Sunt pe un continent negru, în formă de dreptunghi. În colțuri sunt săbii îndreptate spre mine. În loc de cer, un pat de cuie îmi amenință existența. Pășesc pe nisip încins și inhalez un gaz inert, toxic. Inima îmi bate mai repede și încep să văd tot felul de culori. Pe buze simt mirosul dulce al zahărului. La urechi îmi ajunge o melodie intonată de un glas mut. Ceva amenință că va distruge acest paradis… Deschide ochii!
Durere
Las acest mesaj neștiind dacă mai apuc să ies din abisul durerii. Se pare că am capul prins într-o menghină care se strânge progresiv. Creierul amenință să-mi iasă pe urechi. Ochii au zbughit-o deja undeva în Egipt ca să aducă informații în exclusivitate despre Mubarak. Dinții și limba par să rostească o rugăciune mută, seacă, ce pare să nu primească răspuns. Gâtul mi-e contorsionat. Bătăile inimii s-au accelerat de parcă aș fi blocat pedala. Picioarele deja s-au liniștit, iar mâinile, ... Citește mai departe!