Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
nimic interesant aici
doar adieri de vânt
clipele se scurg în aer
într-un evantai de bătăi de inimă
orele se cos una de alta
apoi se brodează pe pământ
o multitudine de ochi dansează
valsul frunzelor
umbrele aduc căldură
topesc grimase
vine iarna
și ce dacă
noi conversăm cu focul
care ne așteaptă mereu cu prăjituri
închide ușa
poveștile se spun cel mai bine înăuntru
mai știi când alergam visul ăla
și când s-a împiedicat
de la înălțimea necunoașterii mele... Citește mai departe!
din inima insulei
unde nimeni nu intrase
și nimeni n-avea să iasă
vor ieși lucruri
aduse de speranțele noastre
ce se vor transforma în punți
vom săpa munți
ca-ntr-un final să
ne găsim pe noi
exact unde eram
fără nimic în plus în afară de
o poveste de spus nepoților
Uneori îmi place atât de mult viața pe care o am și chiar țara în care trăiesc! Sunt un consumator de teorii ale conspirației, iar țara asta, precum multe altele, are o grămadă de lucruri care sunt ascunse de ochii mulțimii și care alcătuiesc povești excelente. De ce doar povești? Pentru că nu cred mai nimic până nu se întâmplă fapte care să le ateste sau cu ajutorul propriei rațiuni ajung la concluzia că ar putea fi reale. Dar ... Citește mai departe!
Azi am fost uimit de țara și de orașul în care trăiesc. Nu cred că am mai văzut vreodată ceva să meargă atât de „ca la carte”. Am fost să plătesc factura la RCS&RDS. Îmi alocasem pentru asta vreo 5 minute, mizând pe faptul că, fiind devreme, nu va fi aglomerat. Greșeală mare! Ajuns la sediul din oraș am observat vreo 10 persoane stând la coadă și cum ieșea una, intrau altele două. Însă tot 5 minute am stat, ... Citește mai departe!
din locul ăsta orb văd doar luminițe
sunt visurile după care alerg
strângându-mi strigătele-n pumni
aici nu ar avea ecou
poveștile de viață umplu foi
totuși eu încă am caiete goale
cerneală în creier nas și ochi
și o răbdare
dar cât să mai aleg cu picioarele legate
peste cadavrele unor idei
m-am săturat de mirosul ăsta
devin fantomă și trec prin toți
