Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
periodic
trebuie să mă îmbrac cu haine vechi
cu culorile pe dinăuntru
nu mă mai vede toată lumea
doar cine nu trebuie
inima trebuie tunsă din când în când
nu poți să țeși din ea o viață
fără să ai și bătătură și urzeală
una dintre ele urlă și înjură
cealaltă arată că nu-i pasă
aruncă cu vopsea pe noi
liniștea e neputincioasă
e momentul ăla
când scriu fără să mai gândesc
îmi pun castroane în cap
cu arome de piersici
sângele găsește alte căi
spre locul lui de retragere
sunt ca o mâncare de post
nicio idee nu are savoare
totuși golesc buzunarele
ca la un control pe aeroport
aștept să mi se întoarcă inima
cu fața la perete
caut următoarea noapte
când am să te întâlnesc
și ne vom îndrăgosti din nou
ca două frunze din copaci diferiți
care vorbesc aceeași ... Citește mai departe!
azi am coborât steagul din nou
pe mormântul speranței
îndoliați neuronii recită un marș
al universurilor paralele
gimnastică pe firul gândurilor
un pictor îmbălsămat cântă
gardurilor cimitirului
păsări negre cu ochii înfipți
în ace de nesiguranță
dansează într-o vâlvătaie
de tristețe lichidă
relatez de la ceafa locului
purtând costumul veșnic
ce miroase a tragedii
sudate neprofesionist
pe cămașa de noapte a sufletului
Stăteam eu și mă gândeam așa la orașul ăsta în care locuiesc și care nu iese cu nimic în evidență. Apoi mi-a venit în minte întrebarea: despre ce mai scrie blogosfera de aici? Amuzant este că unii oameni nici nu știau că există așa ceva și aici 🙂 . Suntem câteva persoane cu bloguri de diferite feluri, printre care și eu, dar parcă nu avem prea mare însemnătate.
Astfel mi-a venit ideea să trec în revistă cam ce se întâmplă ... Citește mai departe!
nu că scriu
doar mă întorc pe dos să văd dacă mai sunt viu
mă adun de pe ici colo
pe unde am lăsat părți din mine
să aștepte visuri ce au fugit prea repede
idei care s-au dezvoltat prea lent
fete mai mult sau mai puțin indiferente
nu că scriu
că oricum nu las amprente
când îmi imaginez că tai cu muzica în suflet viu
îngropat între hârtii care mă cunosc aproape ca prietenii
au devenit de timpuriu
ecrane ... Citește mai departe!