Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e o futere de fulgi pe fața pământului
și-o lingere de nori
de parcă cerul stă crăcănat spre noi
debitând bijuterii albe
după ce ne-a udat bine
ianuaria de vreme
s-a rotit din nou
pe călcâie
stai liniștit nu urmează nimic care să rimeze cu versul anterior
acum se slobozesc din cer
cu de la ei putere
fulgi albi de viitor mizer
căscat din vremi de fiere
Știți ce face un blogger după ce „se culcă”? Mai stă câteva ore privind tavanul pe întuneric, gândindu-se la ce va face și va scrie în ziua respectivă pe blog (pentru că a trecut de miezul nopții). Dacă în urmă cu câteva luni preocuparea asta îmi fura din timpul de somn doar câteva zeci de minute (atunci când nu eram obosit, altfel adormeam instantaneu), de câteva zile mă ține treaz ore întregi. Așa au apărut pentru prima dată modificările pe ... Citește mai departe!
mi-am fript simțurile
și eram nesigur
umblat de gânduri
până în sifonul coastelor
mi se scurge timpul
pe pârtia tâmplelor
uneori înfige un piolet
de parcă nu aș fi și eu un tremur pe lumea asta
mi se desfac pașii
la crăpat de seară și pahare cu vin
hoții se aleg cu hohotele noastre
iar noi cu vizita lor mult așteptată
Cine mi-a furat orele de nu-mi mai ajung să facă un pas în față! Poate mai vreau și eu să citesc o carte sau să văd vreun program plicticos la televizor, să văd niște reluări ale show-urilor de stand-up comedy ale lui Michael McIntyre sau ale celor de la Sector 7. Pe internet nu prea mai am ce să fac de când Facebook mi-a blocat posibilitatea de a posta în grupuri pentru câteva zile. Ce-i drept, eu tot scriu, ... Citește mai departe!
am ucis furnicile îngerilor
atât de important sunt
pietrele conspiră împotriva mea
și eu transpir deasupra lor
am să-mi dezleg lumea de pe steag
să văd unde se duce
atât de mare sunt
atâta lumină aduc
dă-mi picioarele înapoi
brațele
și ochii
să plec și eu