Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am fript simțurile
și eram nesigur
umblat de gânduri
până în sifonul coastelor
mi se scurge timpul
pe pârtia tâmplelor
uneori înfige un piolet
de parcă nu aș fi și eu un tremur pe lumea asta
mi se desfac pașii
la crăpat de seară și pahare cu vin
hoții se aleg cu hohotele noastre
iar noi cu vizita lor mult așteptată
M-am așezat din nou pe canapea. Doar că acum în fața mea nu mai eram eu, ci ea. Avea buclele negre, de o lungime nedefinită, căci erau acoperite de gluga unei mantii care îi acoperea tot corpul. Am început să dialogăm ca de obicei, pe un ton când mai șoptit, când mai strigat. Dacă trăsăturile feței ei erau fixe, neputând să distingi nimic din ce ar putea ascunde înăuntrul gândurilor, fața mea era desfigurată și arăta sentimentele de care eram ... Citește mai departe!