Vorbește cu cafeaua!

Azi cafeaua mi-a șoptit o poveste dulce. Mi-a spus să învăț să înot, să nu mă mai înec cu fumul de țigară. Mi-a spus să îmi iau foile cu mine și să mă plimb un pic pe o câmpie goală. Ea nu știa că am fost acolo și, spre rușinea mea, am aprins becul. Mi-a spus să îl fur și să îl aprind în mine. Dar în mine nu mai era loc.
Mă uit la o bucată de plastic și ... Citește mai departe!

Îmi vorbesc toate

Azi totul a mers aiurea ca o mașină din care șoferul a sărit pe geam. Însă cel mai vătămat a fost șoferul. L-au certat toți cactușii orașului fiindcă nu le dădea dreptate băncilor, care spuneau că deși oamenii sunt diferiți, toți se așează pe ele să se odihnească după o zi grea.
Un telefon public uitat pe o stradă lăturalnică a fost martorul unei scene mai puțin obișnuite: un ambalaj ieșit la plimbare, care se parașutase pe lângă un coș ... Citește mai departe!

Să ai tot ce-ți dorești!

Nu știu ce părere aveți despre asta, dar sigur ați observat că eu scriu pe blog că vreau și una, și alta, și pe toate la un loc, dacă se poate. Există un motiv foarte bun pentru care fac asta.
În primul rând vreau să știți că sunt mulțumit cu ceea ce am, indiferent la ce ne referim. Sunt împăcat cu ceea ce sunt și cu ce am făcut până acum. Atunci de ce să îmi doresc atâtea lucruri despre ... Citește mai departe!

Încă o dată

Vapori de plictiseală plutesc în aer. Nu am ce face, așa că îi privesc cu o durere de măsea. Parcă mandibula și o parte de craniu vor să plece cât mai departe de mine. Și eu aș pleca foarte departe de gradele în plus peste 29, dar nu pot. Uneori trebuie să trăim cu ce avem!

Voce oarbă

ce ușor e să scrii cu ochii închiși

să nu îți pese

să nu te vadă nimeni

să nu-ți cunoască nebunia din spatele pleoapelor

ideile din spatele nasului

alea cu care cândva uimeai întreaga audiență

acum doar reciți din spatele cortinei

sperând că cineva va avea curiozitatea

să afle cine e după

un orb al lumii

care nu înțelege

și nu vrea