Ni se spune adesea să luăm aminte la trecutul nostru pentru a putea fi pregătiţi. De asemenea ni se insuflă dorinţa de a avea mereu planuri de viitor. Bun! Dar ce facem cu prezentul, oameni buni? Cui i-l lăsăm? Până la urmă, prezentul e tot ce contează, prezentul e viaţa. I think something’s broken in our heads!!
Categorie: foreign
I’m blind
Îmi măsor timpul în pași
În locuri vizitate
În cuvinte irosite
Și în bași.
Mult se pierde-n somn
În certuri,
Decocturi
N-are rost…
Observ
Că nu mai văd
Pe unde merg.
Totul s-a pierdut
Ca pana unui corb…
Acum …sunt orb.
Nothing sad, I promise!
A trecut încă un an
De distracții felurite
De mii de amintiri trăite
Care nu se pierd în van.
Anul Nou să îți aducă
Bucurii și veselie
În decizii o tărie
Și mai puțină muncă.
Să ai tot ce îți dorești
Și ceva în plus
Să te visezi
Acolo sus…
Unde nimeni nu greșește.
Inima mea te iubește!!!
IV. Not guilty
Azi e ziua cea mare! Soarele strălucește mai tare ca oricând. Mi-am primit ceasul de care am fost deposedat acum 5 luni și hainele. Sunt surprins să constat că au fost păstrate foarte bine. Cred că au fost chiar și călcate!
Sunt liber! Liber să mă întorc în peștera de unde am venit, acolo unde se termină timpul și începe înţelepciunea. Sfârșit!!
(In fact, it never really ends…)
III. Guilty!
Se aude o melodie cunscută. Pereții parcă amplifică o sursă foarte îndepărtată. Îmi amintește de nopțile în care mă distram în parc la lumina felinarelor.
Am pierdut asta! De când sunt închis am uitat ce înseamnă să stai pe o bancă din parc. Azi e prima dată când aud altceva decât vântul șuierând printre gratii. Sunt foarte liniștit. Adorm…