munții îmi înțeapă tălpile
câmpiile îmi scot ochii
marea mă otrăvește
pământul vrea să evadeze din mine
și-s gratiile groase și dese
îmi tot aruncă incantații
să mă împiedic de fire
taie bucăți cu priviri ruginite
să mă coc să mă scurg
mă toarnă în neant
dar pe pereți mă adun
îmi înfig unghiile roase
în gâtul deșertăciunii
am să mușc din viață
până am să mă satur
chiar de voi rămâne doar un ochi
voi veghea la îndeplinirea visului
Categorie: gri
Nu e pentru cine se pregătește
Abia astăzi mi-am recuperat odihna după călătoria pe care am făcut-o luni. Însă lucrurile au revenit la normal, adică la starea de nervi, mult mai repede decât speram, adică imediat ce m-am întors. Acest lucru s-a adăugat la unul care m-a deranjat cu câteva zile înainte.
Este vorba de faptul că speram ca, la această aniversare, familia mea să își dea seama de pasiunea mea pentru tehnologie (nu că nu ar fi avut destul timp până acum) și să ... Citește mai departe!
Spânzurat de ceas
cum să mai deșir norii
când nu am chef nici de mine
nici de ce aș putea face
să mă apuc cu mâinile de crengile îngândurate
de ieri
să sparg plictiseala
în suficient de multe bucăți
cât să îmi țină de foame
leg timpul de un pom bătrân
e prea urât
și nici zilele nu mai au nasturi la cămăși
de ce să plec eu oriunde
când nici aici nu e bine
păsările cântă din aripi
vărsându-și în halbe
fericirea-polei
Să ne imaginăm că existăm!
Când eram mic, o voce mi-a spus să scriu. Nu m-a avertizat, însă, că voi fi renegat, exilat și lovit din cauza asta. Nu mi-a spus că voi vedea cel mai pur întuneric chiar în mijlocul zilei. Nu mi-a spus că, deși voi putea vedea foarte clar obstacolele, cu mult înainte de a ajunge la ele, nu am să pot cu niciun chip să le evit. S-au închis și s-au deschis prea multe pleoape peste subiectul ăsta.
Când eram un ... Citește mai departe!
Colonul timpului
plutesc pe râul tăcerii
cu căpușe în urechi
mi-au supt toate râsetele și zâmbetele
înainte să le aud
se leagănă ușor în bătaia timpului
usturătoare
ca un șfichiuit de salcie
și totul are gust de sare
deodată
totul are gust bolnăvicios
căpușele învârt o horă
eu amețesc
purtat de liniște
către colonul timpului