Pe aleea umbrită

Ziua de azi mi-a amintit de cum au fost verile mele de după terminarea liceului. Mă trezeam undeva pe la ora prânzului. Luam micul dejun. Apoi mă întindeam după umbră ca păturile iarna. De cele mai multe ori nu o găseam. Și nu aveam mai nimic de făcut. Poate unora le plac astfel de situații, mie nu. Eu și când nu fac nimic trebuie să fac ceva. Uneori mă întindeam pe spate sau pe burtă și meditam la orice prostie ... Citește mai departe!

Lipsă de conținut

E atât de cald încât creierul ți se scurge prin nas în halba de bere. Ca un vampir, încerci să scapi de toată lumina asta neprietenoasă. Totul se dilată, inclusiv nimicul. Deși în alte zile puteai pierde ore întregi pe internet, acum chiar și acesta îți pare la fel de gol precum creierul unui om care s-a uitat prea mult la tv. Te uiți la cartea care, până la capitolul curent, te-a ținut cu sufletul la gură; acum vezi doar ... Citește mai departe!

O lume plină de povești

Numărul lor este format din 1 urmat de vreo 110 000 de zerouri, dacă e să mă iau după un articol citit recent (deși se referea la numărul de romane de 50 000 de cuvinte care se pot scrie cu cele mai comune 3 000 decuvinte din limba engleză, cred că mă ajută să-mi expun punctul de vedere).
Zilnic suntem bombardați în mass-media și social-media cu un mare număr de povești. Orice produs, orice om, orice orice poate fi adus ... Citește mai departe!