Un mit din ciclism

Nu știu exact ce împrejurări au dus la asta, dar îmi plac foarte mult lucrurile cu roți! Nu contează numărul acestora sau dacă au motor sau nu. Am mers pe bicicletă de la 6-7 ani și mă uitam la cursele cicliste de șosea dinainte să scriu pe blog. Iar comentariile de pe Eurosport nu numai că mi-au menținut atenția îndreptată către acest sport, însă au oferit întotdeauna și alte cunoștințe pentru cei care le-au ascultat.

La fel ca cei care ... Citește mai departe!

Ce se întâmplă cu computerul meu?

Am lipsit atât de mult de pe aici că nu mai știu să scriu și nici nu știu despre ce. Cred că am o idee, totuși!

V-am spus de vineri ce a pățit laptop-ul meu, care nu știe cu ce să mă mai surprindă, așa că vine mereu cu defecțiuni noi care să îmi dea bătăi de cap. L-am reparat și de data aceasta, însă recurgând la ultima soluție posibilă, care nu s-a mai lăsat evitată: reinstalarea sistemului de operare. ... Citește mai departe!

Omul fără chip

Omul fără chip se scoală-n fiecare dimineață
Devreme, apoi se spală pe față.
Își aprinde o țigară proaspăt scoasă din pachet,
Pentru toate celelalte are timp berechet.
A-nceput să nu prea-i pese de oameni și societate,
Condamnat să-și ducă viața-n cruntă mediocritate;
A-nvățat că nu contează dacă privești înainte
Și că dacă ești sărac mori de foame de cuvinte.
Adevărul pentru el nu prea pare să existe
Când toți oamenii-l sufocă cu ură și-aberații triste;
Omul fără chip își dorește ... Citește mai departe!

Încă una rece

Nici două săptămâni nu au trecut de când instalam Linux și eram foarte mulțumit de acest sistem de operare. Rezolvase toate problemele pe care le-am avut înainte cu laptop-ul și singurul dezavantaj era că nu mă mai puteam juca CrossFire Europe, singurul joc cu care îmi mai pierdeam timpul, însă oricum foarte rar.

Însă azi, la una dintre porniri, managerul de conexiuni nu a mai vrut să funcționeze. Am găsit câteva posibile rezolvări, însă nu a funcționat niciuna, nici chiar ... Citește mai departe!

O căciulă, două căciuli

În ce țară trăim!! Locuitorii României nu numai că sunt săraci cu portofelul, dar sunt săraci și la minte. Au învățat să numere doar până la cât le-a permis situația financiară. Bieții de ei! Abia acum înțeleg de ce mulți nu știu în ce an suntem (prea multe cifre), câte zile are o lună sau câte ore are o zi: sunt numere mari! Iar acești oameni, locuitori ai României, știu să numere doar până la salariul minim. ... Citește mai departe!