Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mică și firavă
Dulce și suavă
Petală de mister…
Stau și te privesc din fotoliul meu de piatră
încerc să-ți pătrund gândurile dar mi-e teamă
din ce sori te naști și cum de ai ajuns
în colțul meu de lume și-n minte mi-ai pătruns
oare cu ce unelte mi-ai cioplit în vis
de unde le-ai luat și cum de ți-ai permis
să mă re-nvii din stană să-mi curgă iar prin vene
în loc de izvor cald susur de blesteme
tu ... Citește mai departe!
„M-am trezit. Nimic nu pare neobijnuit în jurul meu. Aceiași pereți, aceeași mobilă, același eu. Același eu care privește spre pereți, spre mobilă, spre caietul de pe masă… Același eu care nu știe ce să mai facă pentru a avea o viață normală. Același eu care scrie aceste cuvinte pe foaie mânat de dorința de a se destăinui lumii întregi. Același eu, totuși de fiecare dată altul…”
țigările au gust de gânduri putrezite
gândurile au gust de tropăit de cai
dar caii pasc acum pe alte pajiști
în liniștea de boală
a dimineții noi
s-au scâlciat rândurile
de când nu le-am mai gâdilat
cu cuvinte lungi greu de pronunțat
cu basme și snoave cu moși și babe
domni binevoitori și cotoroanțe
cu idei restante
mucegai filozofic și stafilococ poetic
căci poezia nu își spală mâinile
oricum stă mereu cu ele în pământ
fiindcă este paratrăsnetul gândirii
am ridicat mâinile în semn de aplauze
până la scâncetul roșu
al pereților care făcuseră piesa
teatrul era gol
de suflete, numai trupuri
care mai de care mai bolnave
principii abandonate pe malul singurătății
atunci când au aflat
că e imposibil să fie vreun lucru posibil