Categorie: unpoetpierdut

Oraşul dintr-un cub Rubik

Posted on by Ștefan Trepăduș

Mi-e-nfăţişat cum el era odată
Cu-a sale şase feţe spate-n spate
Două câte două mi se-arată:

O faţă albă, plină de frumos
Cu case-nalte ce-ajung până la cer
Şi un popor harnic şi curajos;

O faţă neagră, cuprinsă de tetanos
Cu nouri grei şi o duhoare
Ce topeşte carnea până-n os;

O faţă roşie, arsă de soare
Movile multe, puse cap la cap
Făceau poporului o închisoare;

O faţă galbenă, ca aurul îmi pare
Te-atrage cu un dor nestăvilit
Dar ... Citește mai departe!

Oameni cu adevărat liberi

Posted on by Ștefan Trepăduș

Sunt mulţi. Sunt cei care spun exact ceea ce gândesc. Pe unii nu ai cum să îi cunoşti. Dar sunt şi câţiva care apar la televizor. Sunt aceia care vorbesc mai colorat, drept pentru care CNA-ul amendează postul respectiv. Unii le pun bipuri, alţii preferă să nu îi invite. Sunt ăia pe care voi îi înjuraţi cu patos fiindcă nu înţelegeţi ce înseamnă libertate. Nu are rost să le dau numele, ei se ştiu. Ah, cât aş vrea să fiu ... Citește mai departe!

Diavoleasca dramă

Posted on by Ștefan Trepăduș

Strănutarea IV

Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce

Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit

Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.

Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.

El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;

Răsuflarea se opreşte…