Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mi-e-nfăţişat cum el era odată
Cu-a sale şase feţe spate-n spate
Două câte două mi se-arată:
O faţă albă, plină de frumos
Cu case-nalte ce-ajung până la cer
Şi un popor harnic şi curajos;
O faţă neagră, cuprinsă de tetanos
Cu nouri grei şi o duhoare
Ce topeşte carnea până-n os;
O faţă roşie, arsă de soare
Movile multe, puse cap la cap
Făceau poporului o închisoare;
O faţă galbenă, ca aurul îmi pare
Te-atrage cu un dor nestăvilit
Dar ... Citește mai departe!
Sunt mulţi. Sunt cei care spun exact ceea ce gândesc. Pe unii nu ai cum să îi cunoşti. Dar sunt şi câţiva care apar la televizor. Sunt aceia care vorbesc mai colorat, drept pentru care CNA-ul amendează postul respectiv. Unii le pun bipuri, alţii preferă să nu îi invite. Sunt ăia pe care voi îi înjuraţi cu patos fiindcă nu înţelegeţi ce înseamnă libertate. Nu are rost să le dau numele, ei se ştiu. Ah, cât aş vrea să fiu ... Citește mai departe!
Strănutarea IV
Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce
Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit
Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.
Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.
El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;
Răsuflarea se opreşte…
Îl auzi de departe
Ca un urlat îndelung
Ca un cântec al pieirii
Te învăluie uşor
şi te consumă.
Înainte să plece
Face din tine o umbră
A ceea ce ai fost,
apoi nu mai eşti!
Şi anul ăsta e pe cale să se ducă
În miros de portocale şi cozonaci cu nucă
Este anotimpu-n care melancolia mă apucă
Înfige colţi în mine, parc-ar dori să mă rupă.
Mă astupă cu dorinţe şi-ntrebări ‘ce va fi după’
Vrea să par neimportant, ca privit prin lupă
Fragil ca un tăiţel, viaţa e o supă
Şi te-nţeapă parc-ai fi un clandestin în stup, bă!
Viaţa-i o datorie, sentimentele-s valută,
De multe ori o plătim la dobândă crescută
Nici ... Citește mai departe!