Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e târziu e duminică
am zburat prea sus mă
dor ochii sunt rănit
de plămâni mă trage o rază în
calea de neurmat
cad cioburi cu
susul în jos la
fel ca restul ideilor
închid porțile palatului
cu un șșt gândit
nu e
nevoie să mă urmărești
noaptea știe totul și îmi
va spune acum
e trebuie doar să o
ascult
este sfârșit de săptămână
capătul fricii de a nu ajunge
își pune pauză
și se agață în cuier
cărarea se înfundă brusc
dar asta nu stresează pe nimeni
toți sunt la picnic
pe iarba țesută de ei
miroase a beție și uitare de griji
a capete sparte și răni produse de obiecte ascuțite
e sfârșit de săptămână
și toți urșii coboară la șes
aici sunt petreceri mai faine
cu mult alcool și puține haine
cu multă dărnicie la lovituri
invers ... Citește mai departe!
vreau să văd cum răsar speranțe din asfalt
udate ipocrit dar sincer
să lumineze în fulgere poporul ambulant
ce nu încetează să strige
vreau în pomi să înverzească liniște
legănată de cântecul ploii
vreau căldură atunci când ninge
în mijlocul câmpului strigoii
pe fețele noastre să se nască fericirea
natural nu prin cezariană
să hrănim cu lacrima din ochi
orice pornire arbitrară
să lăsăm întunericul să se scurgă
în mațul noroiului de unde a venit
norii sunt goi o să ... Citește mai departe!
aud păsărele în brădet
cum își tricotează haine
de floarea soarelui
și din nopțile nedormite
ele poartă în jurul ochilor
oceane rătăcite
pumni de pene
de dor lovite
sângerează deasupra uimirii noastre
caiete cu foi de fag
prin ochii dimineților
se-ascund buimace
să ne oprim o clipă
să le oferim un pahar
cu lacrimi din ziua de mâine
și arome de vară
furăm dintr-un viitor impar
colivii de lux
pentru dușmanul nostru
natural imaginar
pe picioare topite
pe fețe zdrobite
în suflete știrbire
în colțuri neumbrite
s-au născut imperii
pe frunți transpirate
pe respirații tăiate
pe mâini nemuncite
pe picioare strălucite
stau conducătorii
ochi nedumeriți
urechi agățate
buze necontrolate
haine prea subțiri
sunt undeva la mijloc
dar cea mai mare parte
din avuție
încă stă în pământ
numărând viermii de deasupra
și suflând părul din ochi
își ascunde intențiile sub fustă
și emoțiile le strânge în palme
pare că doarme
dar fluieră și îngână