Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am întârziat
sau poate doar timpul a ajuns înaintea mea
eu m-am oprit să mă odihnesc pe o aripă de visare
și m-am trezit cu disperarea în pământ
speranța m-a scos la suprafață
și m-a plantat la un loc cu încrederea
imaginația mi-a făcut lumină
să văd unde viitorul îmi îndruma pașii
am stat la un ceai cu răbdarea
și am zburat aici cu gândul
se pare că de această dată iepurele a ajuns primul
trage de cheile din cuvinte
ai să mă găsești
cocoțat pe ele plesnind din bici
mă uit la ceas
ba nu cuvintele nu au ceas
dar mai e o minciună pe care v-o spun toți
că ele nu ar crește în copaci
vei găsi maternitățile pline
de
copaci câmpii izvoare nopți zile mine tine nimic toate
născând cuvinte
cuvintele
unicul etalon al relațiilor dintre oameni
noi frici mă înconjoară
vor să mă atace cu armele mele
probabil au și surprize
sunt depășit numeric
și am obosit să tot fug
sau poate n-am fugit suficient de departe
am descoperit că sunt frici vechi
de care nu scăpasem
și care îmi bat mințile fără ca măcar să mă atingă
teleportează-mă într-un loc curat
până acum m-a ajutat
Cel-de-Sus
privirea mea e mereu spre El
tace
dar eu nu mai pot s-o fac
va trebui să ne încordăm ... Citește mai departe!
la fel de bine aș putea închide ochii
nu merg în recunoaștere
ci în NEcunoaștere
întrebându-mă
ne cunoaștem?
pot să îmi înalț mâna sau privirea
cu privirea pot cuprinde
cu mâna pot prinde
dar
cine ne prinde?
pot să stau sau să merg
să ignor sau să înțeleg
procesul
dar cine mai e pro
și care-i sensul?
a plecat liniștea
o cât de departe
nici nu aș mai recunoaște-o dacă aș zări-o prin preajmă
cine știe ce pașaport are acum
pe cine ajută să se calmeze
roata se întoarce
(dar mirare
și pe partea cealaltă tot roată este
schimba-i-aș spițele)