Oraşul dintr-un cub Rubik

Mi-e-nfăţişat cum el era odată
Cu-a sale şase feţe spate-n spate
Două câte două mi se-arată:

O faţă albă, plină de frumos
Cu case-nalte ce-ajung până la cer
Şi un popor harnic şi curajos;

O faţă neagră, cuprinsă de tetanos
Cu nouri grei şi o duhoare
Ce topeşte carnea până-n os;

O faţă roşie, arsă de soare
Movile multe, puse cap la cap
Făceau poporului o închisoare;

O faţă galbenă, ca aurul îmi pare
Te-atrage cu un dor nestăvilit
Dar ... Citește mai departe!

Diavoleasca dramă

Strănutarea IV

Când din cimpoi auzi departe
Fiorul morţii e-n zenit
Şi nu se mai întoarce

Căci spre noi el e pornit.
În umblarea-i patrupedă
Zăpezile l-au izgonit

Dându-i o monedă
Să răscumpere aici
Ce-a pierdut pe-altă planetă.

Atras de lumea de pitici
A venit la sigur,
Nicidecum la ghici.

El îngheaţă timpul
Când zâmbeşte
Şi i se vede ridul;

Răsuflarea se opreşte…