Moartea s-a aplecat în fața mea și a rostit:
– Jur să te slujesc atâta timp cât Dumnezeu îmi va îngădui prezența pe acest pământ!
Astfel m-am trezit exilat în propria viață, așteptând să moară toți ceilalți oameni ca să mă pot odihni.
Categorie: Povești
Curățenia continuă
‘Și mirosea a orgoliu satisfăcut, flori de primăvară și cafea’. Fluturi ereditari își băgau nasul în porțiuni de materie încă necercetată. Masa pe care stătea cafeaua se gândea la procesul prin care plantele se hrănesc(fotosinteza). Orgoliul era singurul care lenevea, așteptând proxima ocazie să arate că nu a murit.
(Mulțam, Gnowee, pentru citatul din incipit, mi-a fost de reală inspirație!)
Curatenie de primavara
Dupa ultima lovitura de par l-a lasat tapan (ci ti razi? crezi ca nu te vad?). Alerga pana la geam, il deschise si cu o pocnitura din degete cadavrul levita si se arunca pe geam. Acum casa era curata!!
Dragonii au mâncare
– Am vorbit cu grăjdarul, știi tu, ăla care are grijă de dragoni!
– Și, ce a zis??
– Aparent l-am convins. Însă cred că l-am enervat, că înainte să plec mi-a zis: Na, să ai pentru tot anul!!
Am uitat!
Am uitat ce înseamnă să fi om. Am uitat să-mi folosesc creierul sau inima. Am uitat scopul vieții pe pământ. Am uitat de ce scriu acum aceste cuvinte al căror sens l-am uitat.
Am uitat dacă uitarea mea e definitivă sau e doar o amnezie temporară!