S-a lăsat întuneric. Ceea ce văd acum poate fi o ușă sau o groapă. Poate fi nemurirea sau distrugerea. Poate fi dragostea sau tragedia. Poate fi totul sau nimic.
Întunericul îmi priește! Voi alege groapa, nu am cheie de la ușă! Dacă tot nu pot fi nemuritor, aleg să distrug tot! Însă, din ultimele două am să aleg dragostea, căci dacă aceasta lipșește, restul e tragedie!!!
Categorie: Povești
III. Guilty!
Se aude o melodie cunscută. Pereții parcă amplifică o sursă foarte îndepărtată. Îmi amintește de nopțile în care mă distram în parc la lumina felinarelor.
Am pierdut asta! De când sunt închis am uitat ce înseamnă să stai pe o bancă din parc. Azi e prima dată când aud altceva decât vântul șuierând printre gratii. Sunt foarte liniștit. Adorm…
II. Guilty!
În închisoare totul e șubred. Paturile scârțâie noaptea și nu poți dormi. WC-ul e absolut infect, iar chiuveta e o țeavă ieșită din perete care picură permanent. Pereții gri și anoști sunt luminați puțin de desene făcute în grabă. Iar prin gratiile groase poți vedea lumină naturală. Podeaua e crăpată, dar prin crăpături vin aburi călduți de la cantină. E dimineață…
I. Guilty!
Am început să visez cimitire. Sunt singurele locuri unde mă simt cu adevărat liber. Porumbei albi zboară în jurul meu. Alte păsări cântă triluri Beethoveniene. Cerul e brăzdat în permanență de un curcubeu sângeriu. Copacii veșnic verzi au scoarța scorojită, sfâșiată de ființe sălbatice. Iarba mereu proaspătă și crudă poartă din loc în loc urme adânci de maltratare. Izvoarele line ce susură sunt mereu murdărite de răufăcători invizibili. Se lasă seara…
Dor de primăvară
Suntem în octombrie. Au trecut mai mult de trei luni de când am fost ucis psihic. Era vară. Acum e o zi ploioasă de toamnă. Și mie mi-e dor. Mi-e dor de ea…căci m-a schimbat total. Acum sunt doar eu, certându-mă cu conștiința. Sunt trist..aștept să vină cineva. Dar nu vine…