Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am înșirat lacrimi pe ață
și am legat-o de gâtul unei păsări
să le prindă de candelabrul cerului
să ne răcorească mințile
și să ne îmbrățișeze sufletele
pasărea s-a întors rănită
colierul fiind prea greu
în brațe îmi sta prăbușită
fără niciun lănțișor
cum să te privesc eu cer
cu stele căzute în noroi
cum să te privesc ocean
care îneci toate speranțele
cum să te privesc eu zi
din ce în ce mai întunecată
cum să te privesc eu moarte
care ești mereu prezentă în viață
Plombe negre și albastre
Are cerul astei zile
Nu-l privesc în timp ce coace
Imagini pentru amintire.
Mi-amintesc cu drag de ea
Nu contează c-a zburat
Ca și fulgii albi de nea
Într-un peisaj furat.
Ascunsă e ca gândul meu
Și urât gândește-acum
Așa c-am scos-o din releu
Fără ca să iasă fum.
Ce sentiment inaltator
Si graitor pana la cer
De suflete salvator:
Iubirea si cuvantul sincer.
Mireasma de cord folosit
Nu doar la a pompa sange
Ci la aduce un zambet
Unui suflet amagit.
N-am sa ma opresc din scris
Pana nu primesc raspuns
Ca poate rima te-a cuprins
Sau toate astea ti-au ajuns.
Simt un imbold
Să te caut mereu
Și să-ți cânt dragostea
Sin suflet
Pe-al vieții pod.
Simt o trăire,
O închipuire
A fericirii mele
Care, de fapt nu există,
Sunt doar himere.
Simt o atracție,
Un drum mistic
Exclusiv turistic
Pentru mine.
Nu va deveni un adăpost.
Simt un licăr
În ochii tăi
Pe întuneric.
Ei mă adâncesc
În suferință.
Simt un muget
Al zâmbetului
Cu care mă ții la distanță
Ca o vrăjitoare
Exuberantă.
Simt o vrajă.
A ta-i ... Citește mai departe!
