La lumina haosului

secundele s-au strâns una în alta
peste pământul care tremura de nerăbdare
tot nimicul se acumula într-un vuiet slab perceptibil

natura s-a așezat la focul oamenilor
beată și pusă pe scandal
că n-a primit niciun cadou

costumele de spaimă ale timpului
culese de prin suflete dezafectate
și măcelărite pe alocuri
roase de moliile acestui secol
sunt purtate pe dos
cu speranța că

orice șoaptă bine țintită
le va dezbrăca
și așeza din nou
pe viitoarea cărare
a speranței

Modelează-mă!

dă-mi cu cărămida-n cap
fă din mine mănăstire
să fac plecăciuni naturii

dă-mi cu cerul în cap
fă-mă nor
și gonește-mă

dă-mi cu soarele în cap
fă-mă nisip
eu am să-ți dau peisaje

dă-mi cu pământul în cap
fă-mă om
și dă-mi cu ce vrei tu în cap