Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mânjesc din nou foi cu iubire
Pentru cea nou apărută
Să readuc în simțire
Nu doar inima-mi pierdută
Două suflete gingașe
Ce se completează-n cercuri
Pe-ale buzei covorașe
Scăpând inima de grețuri
Am să prind rapid curaj
Numele a-ți pronunța
Ne-nvelim în ambalaj
…
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate
De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!
Umbrele viciului îmi șoptesc surde,
Vorbesc cu mine, nimeni nu aude
Tăcerea din care se naște filozofie
Îngăduința e o parte din iubire.
Ea își strânge porțile sufletului
Și eu bat la ușa zâmbetului
De care am devenit dependent
Doar pe ea o văd, e evident.
Că mi-au plecat corăbiile spre ea
Și acum plânge vena
Intoxicată cu lacrimi de fulgere
Aud în sinea mea mii de sunete.
Corpul ei se mișcă longitudinal
Pe trotuarul proaspăt spălat
De ploi, ea ... Citește mai departe!
Simt un imbold
Să te caut mereu
Și să-ți cânt dragostea
Sin suflet
Pe-al vieții pod.
Simt o trăire,
O închipuire
A fericirii mele
Care, de fapt nu există,
Sunt doar himere.
Simt o atracție,
Un drum mistic
Exclusiv turistic
Pentru mine.
Nu va deveni un adăpost.
Simt un licăr
În ochii tăi
Pe întuneric.
Ei mă adâncesc
În suferință.
Simt un muget
Al zâmbetului
Cu care mă ții la distanță
Ca o vrăjitoare
Exuberantă.
Simt o vrajă.
A ta-i ... Citește mai departe!
Ești înger de voie bună
Cu alaiul tău de haz
Și-a trecut mai mult de-o lună
De când aștept înfierbântat
Să-ți simt buzele pe-obraz.
Zilele nu mai au noimă
Și mă pierd în reculegeri,
Mi-amintesc proaste alegeri
Ce mi-au dat viața peste cap
Ca o furtună
De vorbe și furat priviri
Azi am triste amintiri
Dintr-o altă perioadă
Pe care vreau s-o schimb prin tine,
Căci am inima bolnavă.
De-ai putea să-mi vezi în suflet
Lucruri ce pe alții-i sperie... Citește mai departe!