timpul nu mai are rabdare
sa ma astepte
ma arunca de colo-colo
ma depune in pamant
imi ingroapa tot
rabdare speranta
nu mai suport
discursurile sale pseudo-obscene
cand eu l-as injura de vii
de vineri pana joi
si de la capat
Etichetă: speranță
Rugaminte
speranta oarba
nu ma spanzura
nu ma arunca in prapastie
creste-ma la umbra ta
imputerniceste-ma
tine-mi ochii mereu deschisi
sa pot mereu vedea
pastreaza-ma intact
nu ma lovi
nu ma uita
Speranță
Vreau să te apăr de furtună ca o salcie bătrână
Ce de la oameni a-nvățat și ea povești să spună
Vreau să nu te sperii dacă te iau de mână
Când va bate vântul tare să ne-ascundem împreună.
Și dacă e soare avem parcul mare
-N care ne putem feri de priviri vătămătoare
Și nu e cu supărare nici dacă e ger
Că pot să îți recit acest poem sincer
Sub formă de melodie imprimată pe hârtie
În liniște totală ... Citește mai departe!
Puternic
în visele de pe alte planete
nu trăiesc oameni
ci scopul
ca un far în mijlocul apelor
dătător de speranţă
ca întoarcerea timpului
mă izbesc de stânci false
cine le-a imaginat aici?
le desfac ca pe puzzle
şi le descompun în picături
le storc pe clipele voastre
Refugiu
e ceasul
care stă
şi face o grămadă de lucruri
să te bucuri
în inexistenţa ta
socială
e vraja
care roade
timpul
şi aura lui
de atotbiruitor
mistic
e prima
dată când
urletul societăţii
se acoperă
cu fulgii
disperării
e speranţa
care împinge
timpul la vale
într-o melodie
bisericească
cu ecou
e totul…
dar e transparent
din fericire
picurăm cu toţii
malformaţi
de viaţă
în eter