Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am întârziat
sau poate doar timpul a ajuns înaintea mea
eu m-am oprit să mă odihnesc pe o aripă de visare
și m-am trezit cu disperarea în pământ
speranța m-a scos la suprafață
și m-a plantat la un loc cu încrederea
imaginația mi-a făcut lumină
să văd unde viitorul îmi îndruma pașii
am stat la un ceai cu răbdarea
și am zburat aici cu gândul
se pare că de această dată iepurele a ajuns primul
Am aflat recent că visele nu fug. Ele merg și, din când în când, le poți prinde. Însă tu nu îți dai seama. Abia după câteva zile observi cum îți lucesc în fața ochilor ca un ou Faberge (reprezentat în fotografia de sus). Fiecare persoană are unul, dar ăsta e numai al tău. Numai tu îi înțelegi adevărata valoare și numai tu știi cât ai trudit pentru fiecare ban/cent/eurocent pe care l-ai cheltuit pe parcurs. Nu îți trebuie card de ... Citește mai departe!
n-a fost momentul potrivit să fac schimbarea
și-a fulgerat și-a ticăit
pân-a murit
va trebui să mai aștept
și să sughit
să ard pe interior
și pe afară
să număr orele dintr-un minut
la fiecare secundă
să privesc spre pereți și să mă-ntreb
cu ce-am greșit
la capătul cuvintelor e o prăpastie
în care nimic nu mai are importanţă
vulturii plâng
iar stâncile cele mai ascuţite sunt doar praf în ochi
din speranţă se scurge penultima picătură de sânge
pentru ca totul să reînvie într-o altă lume
lasă-mi o lumină aprinsă
ca să mai pot spera
lasă-mi un sac încăpător
în care să adun cunoaștere
lasă-mi o grămăjoară de pietre
cu care să arunc în bălți
lasă-mi nisip strălucitor
pe care să-l dau pe prostii
lasă-mă să încerc
dar nu mă uita așa
lasă-mă să fiu eu
și eu te voi lăsa
