Cică e muzică, de fapt e poluare fonică
De parcă fredonați mantre transpuse în mnemonică
Și-aș vrea să vă opresc, m-am săturat de tot,
Dar să sparg toate televizoarele din lume nu pot!
L-ai futut, ai futut-o, apoi v-ați despărțit,
Nu pot să înțeleg cum de piesele-astea-s hit;
„Lasă cucu-n pace!”, bă, voi ați înnebunit?
Mă faceți să mă-ntreb de pe ce planetă am venit!
„Azi merg la cinci petreceri, apoi ies în oraș”.
Bă, voi n-ați trăit ... Citește mai departe!
Categorie: de ce-uri
De-ale mele
Cine mi-a furat orele de nu-mi mai ajung să facă un pas în față! Poate mai vreau și eu să citesc o carte sau să văd vreun program plicticos la televizor, să văd niște reluări ale show-urilor de stand-up comedy ale lui Michael McIntyre sau ale celor de la Sector 7. Pe internet nu prea mai am ce să fac de când Facebook mi-a blocat posibilitatea de a posta în grupuri pentru câteva zile. Ce-i drept, eu tot scriu, ... Citește mai departe!
Fiți calmi și ascultați-l pe Moise Guran!
https://unpoetpierdut.ro/wp-content/uploads/2015/12/keep-calm-guran.jpg?w=450
Doar ce m-am întors de la o șezătoare a bârfitoarelor din sat (cică e oraș), pardon, de la medicul de familie, unde am mers să iau o adeveronță pentru una dintre surorile mele. În sala de așteptare, două dintre femeile prezente, destul de depărtate ca vârstă una de cealaltă, au pornit a pune țara la cale. Până la urmă, ce lucru mai bun de făcut există când aștepți să intri la medic? Și au luat la țintă deja amărâtul... Citește mai departe!
Din partea întunecată a sufletului
M-am așezat din nou pe canapea. Doar că acum în fața mea nu mai eram eu, ci ea. Avea buclele negre, de o lungime nedefinită, căci erau acoperite de gluga unei mantii care îi acoperea tot corpul. Am început să dialogăm ca de obicei, pe un ton când mai șoptit, când mai strigat. Dacă trăsăturile feței ei erau fixe, neputând să distingi nimic din ce ar putea ascunde înăuntrul gândurilor, fața mea era desfigurată și arăta sentimentele de care eram ... Citește mai departe!
Dosare secrete și comori
Nu am să scriu despre vreo teorie a conspirației mai nebună decât cel care a născocit-o. E duminică seara, momentul acela când unii dintre noi încă se mai odihnesc după ultima săptămână de muncă și înainte de următoarea. E momentul ăla când toți se adună lângă sobă/calorifer (chiar dacă sunt reci) și ascultă povești sau se uită la vreun documentar. Eu am ales varianta a doua din simplul motiv că nu am cu cine să stau la povești. Și ... Citește mai departe!