Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ieri am zis că fac un fel de experiment cu blogul. Ideea s-a dovedit fructificabilă, cu rezultate mult mai clare decât mă așteptam. Așa că am decis să mai fac asta, cel puțin cât timp voi mai avea întreaga zi liberă.
Ieri am scris cinci articole pe acest blog și două pe ITsb, iar astăzi am reușit să replic această muncă. Din nou am fost uimit de rezultate. Adică mi-am readus blogul la „performanța” de la începutul acestui an ... Citește mai departe!
Ieri sau azi (sau cine mai știe când) am visat că mă aflam într-un autobuz printre alte persoane. Acest autobuz se deplasa cu o viteză extraordinar de mare pe un drum foarte îngust a cărui lățime se micșora pe măsură ce înaintam. Nici drumul nu era o șosea obișnuită și dreaptă, se tot transforma, ba în serpentine de munte, ba în ceva suspendat prin junglă, ba într-o cale ferată. Iar cel mai ciudat lucru era că la volan se afla ... Citește mai departe!
mi-am scăpat ochii-n fântână
în sunet de chitară
în foșnet de clipiri
și-n liniște de deal
am învățat să citesc în debitul de apă
cu aripile de lumânare
cu care zboară timpul
pe sânge închegat
îmi scap vorbele pe picioare
și mă doare tot corpul suspendat
de o grindă de răutate
pe care viața m-a urcat
vampiri colorați frumos
ierbivori
mă amenință că mă vor spânzura
dar sunt înalt
am reușit să îmi stric
costumul de nuntă proprie
la care ... Citește mai departe!
M-am săturat de tot ce văd în jur! Orice obiect „depistat”, orice cuvânt auzit sau citit mă face să urăsc. Nu ceva sau pe cineva anume. Doar să am sentimetul acela. Sau poate că de fapt îmi urăsc viața. Pentru că mulți oameni mă văd greșit sau total diferit de cum mă simt eu. Și eu nu mă simt bine deloc. Chestiile astea sunt direct proporționale: cu cât sunt perceput altfel decât mă simt, cu atât mă simt mai rău!... Citește mai departe!
cu umbrele sub ochi
și ploaie sub frunte
aștept tunete să mă scufunde
cu creierul în coș
și corpu-n levitare
aștept să-mi reiau forma de la îndreptare
cu oceanul în brațe
și vântul sub picioare
îmi învăț gânduri să zboare
cu mirosul cărților sub nas
cu pupilele sub ceas
înaintez către lumi noi
ce-mi alunecă din mâneci
cad se transformă-n poteci
și niciodată nu pleacă în uitare