Un colț de zâmbet

În viața asta presărată cu atâtea experiențe negative, uit destul de des să zâmbesc. Nu vreau să caut scuze pentru asta și nici să vă prezint vreo rețetă miraculoasă prin care să scăpați de grimase. Tot ce vreau să spun e că tocmai în momentele alea când simt că mai rău nu se poate și că tot răul a năvălit peste mine apare un lucru care mă face să zâmbesc. De data aceasta mi-a adus o picătură de zâmbet faptul ... Citește mai departe!

Eu ca niciodată

un fular
și o pereche de ghete
în care să îmi ascund sufletul
de mângâierile false ale iernii
pe care să o privesc printre șireturi

o pereche de ghete și un fular
de-aș mai putea o dată
să mă-nfășor cu ce-i lumesc
golit fiind de ce-i astral
inima să-mi încălzesc

nici ghete nici fular
nici cald nici rece
nici nimic nici totul
nici la mijloc nici pe margini
doar eu ca niciodată

Și poezia se fură!

Știam că pe internet se fură mult conținut de la cei care îl creează, însă nu trecusem prin asta… până acum! La scurt timp după ce am distribuit mica poezie pe care am scris-o cu puțin timp în urmă, un „prieten” de pe facebook a decis să îmi facă un „bine” postând acest text pe profilul lui, ca și cum el l-ar fi creat.

m-a furat

Tipul de mai sus a făcut asta, nu i-am șters numele ca să-l puteți recunoaște și ... Citește mai departe!

Fiți calmi și ascultați-l pe Moise Guran!

https://unpoetpierdut.ro/wp-content/uploads/2015/12/keep-calm-guran.jpg?w=450

Doar ce m-am întors de la o șezătoare a bârfitoarelor din sat (cică e oraș), pardon, de la medicul de familie, unde am mers să iau o adeveronță pentru una dintre surorile mele. În sala de așteptare, două dintre femeile prezente, destul de depărtate ca vârstă una de cealaltă, au pornit a pune țara la cale. Până la urmă, ce lucru mai bun de făcut există când aștepți să intri la medic? Și au luat la țintă deja amărâtul... Citește mai departe!

Un strop de zâmbet

Am așteptat o viață, mai aștept și acum
Pe ultima speranță trag încă un fum
Încerc să zâmbesc, cred că am cam uitat
Că stau de multă vreme crispat și încruntat.
Încă urmez visele, mi-au lăsat hărțile
Pe unde au umblat și cred că nu-i departe
Pas cu pas, candidat la cea mai tare funcție
Stăpân pe viața mea, fără șanse de „corecție”.
Mai rău decât acum chiar nu poate să fie
De asta-ncep să cred că urmează bucurie
Fac ... Citește mai departe!