Și eu alerg după identitate, nu-i vorba de acte, frate
Multiple personalități, dar sunt toate sugrumate; poate
Nu știu cine sunt sau nu exist în realitate. Haide
Să ne regăsim în cele mai frumoase fapte!
Că stăm prea puțin pe-aici, într-o lume de pitici
Nu-i Albă ca Zăpadă să ne trimită la servici;
Ce zici? Până și vorbele ne sunt furate
Hoția e singurul lucru care ne dă identitate.
Dar nu asta am vrut să spun, că noi nu mergem ... Citește mai departe!
Categorie: speranța nu moare
Rămân puternic
Să-ți scoți din cap c-o să mai fiu vreodată bun
Am o gaură în suflet și chiar de vreau să pun
Bunătate, ea se scurge în noapte,
E înțeles greșit orice act de caritate.
Vreau să-nchid ochii, să nu mă mai implic,
De astăzi nu mai vreau să simt nimic,
Însă, din fericire, nu am inima rece:
A doua zi când mă trezesc supărarea îmi trece.
Vreau să mă bag în pământ de negru ce sunt
Să pot hrăni florile ... Citește mai departe!
Văd lumina!
cuvintele mi se amestecă în vântul ăsta rece
îmi îmbogățesc bagajul
că sunt pe drum de prea mult timp
nici un pas nu e la fel
privitorii cred că prin efortul lor sunt împiedicat să succed
am întârziat destul de mult
dar am bilete pentru tren
de mers în etern
Mă încălzesc cu versuri
Ieri mi-a fost mult mai frig decât am crezut vreodată că îmi va fi. Prin vene nu mai curgea sânge, ci cuburi roșii de gheață. La intervale regulate mai trecea și câte un cub gri, din cauza carboxihemoglobinei (fumătorii care au fost atenți la orele de biologie din liceu știu ce zic). Informația aluneca printre sinapse, așa că nu m-am forțat să scriu vreun text super-grozav cum rareori mai scap pe aici. Am reușit, totuși, să mă încălzesc puțin la ... Citește mai departe!
Pot!
un gând
doar el mă desparte de ziua de mâine
aspiră apa ce mi-a ajuns în încălțăminte
șterge cuvinte scrise cu fierul înroșit în suflet
defilez cu ele
până îmi voi face glasul auzit
strâng pietre adevărate comori
mă învață răbdarea îmi educă forța