mi-am trecut viața prin lanțul stomacului
la focul ochilor
nu am pățit nimic pentru
că nu eram împotriva
schimbării
acum oceanele mi se odihnesc pe frunte
la lumina ideilor salvatoare
care m-au făcut
să sper și să cer
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am trecut viața prin lanțul stomacului
la focul ochilor
nu am pățit nimic pentru
că nu eram împotriva
schimbării
acum oceanele mi se odihnesc pe frunte
la lumina ideilor salvatoare
care m-au făcut
să sper și să cer
sunt bolnav
mă transform în hrană pentru pământul
care nu mă mai suportă
sunt un șobolan
gândurile trăiesc în galerii
din care ies doar să respire
sunt bolnav
când ceilalți vor să nu fiu
ca să le măresc profitul
ei voiau să fiu bolnav
când nu eram
voiau ca ei să îmi administreze otrava
dar au creat ceva ce nu pot controla
și-acum li se întoarce împotrivă
sunt
așa cum sunt
și nu mai vreau să fiu
Încă mă mai învelesc cu foi de caiet. Credeam că, din mai multe motive, nu mai puteam face asta. Încă mă mai teleportez direct în seva copacului, să văd prin ce trece. Mă refer la stări. Uneori crezi că poți curge fără să faci nimic, te ajută gravitația. Dar nu! Dacă ești sevă de copac trebuie să curgi în sus, contra gravitației. Ia să te văd!
Uitasem că vorbeam de mine. Dar uneori cred că eu sunt copacul și atunci ... Citește mai departe!