Categorie: unpoetpierdut

Pereții îmi răspund

Posted on by Ștefan Trepăduș

Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură

Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele

Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori

Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri

Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii

Pot să ... Citește mai departe!

Vorbesc cu pereții

Posted on by Ștefan Trepăduș

Clopot de funingine macabră
Praf nestins pe candelabre
Ropote, priviri de lavă
Și în pivniță cadavre.

Suflete scoase din minți
De niște mâini nepricepute
Trupuri ca recipienți
Ce nu vor mai fi umplute.

Praf de stele sau jăratic
Golul negrului din om
Adevărul fantomatic
Ce așteaptă pe peron.

Încuscrite sentimente
Teama și ura de bine
Veștejesc azi în caiete
Strigări vecine.

Mutantul simț al fricii
Aduce strigoilor
Numeroase delicii
Ca dar al ploilor

Infailibila moarte
Căscată-n tren
Nu se mai ... Citește mai departe!

Îndrăgostit

Posted on by Ștefan Trepăduș

Îndrăgostit de cadavre și de meșteri
Care ascund adevăru-n peșteri
Iubesc minunea ce-a făcut lumea
Din păcate, pe ea se-așterne bruma.

Iubesc însuși sentimentul
Ce-mi conturează prezentul
Îndrăgostit de natură și de basme
Și de străveziile vieții fantasme.

Îndrăgostit de viața ce o duc
Mental închis într-un sătuc
Iubesc spiritele ce mă cheamă
Și cenușă-n cap îmi toarnă.

Iubesc albastrul de senin
Și ochii tăi ce-amenință
Îndrăgostit de venin
De șarpe în cădelniță.

Războiul ăsta s-a sfârșit
Îndrăgostit eu am ... Citește mai departe!

Îngeri roșii

Posted on by Ștefan Trepăduș

Pierdută zestre
Din adâncul inimii
Cu urlete semețe
Din dealul privirii.

Râd dealuri hâde
Oropsite-n veci
De morminte
Lugubre și reci.

Cu poteci tunse
De ropot înfuriat,
Muguri și tuse
Eseu ratat.

Tumefiat de groază
Ropot de fulgere
Lacrimi ce stagnează
Pe trupuri râncede.

Am uitat!

Posted on by Ștefan Trepăduș

Am uitat ce înseamnă să fi om. Am uitat să-mi folosesc creierul sau inima. Am uitat scopul vieții pe pământ. Am uitat de ce scriu acum aceste cuvinte al căror sens l-am uitat.
Am uitat dacă uitarea mea e definitivă sau e doar o amnezie temporară!