Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Se-aude slab în vena cavă
Care e de mult bolnavă
N-are leac, nu știe boala…
Și-și repetă întrebarea:
De ce eu? N-aude nimeni
Hematiile-n suspine
Și-anticorpi mânați de viciu
Către fatalul sacrificiu.
E ecou surd adus de sânge
Cu lacrimi de dor ninge
Și ceva se aprinde
E dragostea, sau a fost
Acum totul e anost
Ecou just…
S-a lăsat întuneric. Ceea ce văd acum poate fi o ușă sau o groapă. Poate fi nemurirea sau distrugerea. Poate fi dragostea sau tragedia. Poate fi totul sau nimic.
Întunericul îmi priește! Voi alege groapa, nu am cheie de la ușă! Dacă tot nu pot fi nemuritor, aleg să distrug tot! Însă, din ultimele două am să aleg dragostea, căci dacă aceasta lipșește, restul e tragedie!!!
Am înțeles, nu trebuie să spui nimic. E numai vina mea și sper să-mi accepți scuzele. Așa mi se întâmplă mie. Iar când se întâmplă asta, nimeni și nimic nu are cum să știe ce voi face. Un lucru e sigur, după ce vei citi asta, Trepă nu va mai exista!!
Aproape de sarbatori
Cu mintea plina de fiori
Dati de dragostea din mine
Ma indrept spre nemurire.
Si te iau in dreapta mea
Ca sa te pot proteja
De intemperii mentale
Si afaceri ilegale.
E loc pentru amandoi
Sub umbrela mea de rime
Cad melodios ca ploi
Imbratisari, saruturi fine.
Doar iubire simt acum
Doar ca simt ca e degeaba…
Fiindca-mi faci inima scrum
Nu-ti pasa de soarta mea.
Si, totusi, de ce ti-ar pasa?
Cum nu toate sunt de ... Citește mai departe!
Deschid o poarta in gandire
Sa pasesc in nemurire
Sa alerg pe alte cai
Sa pot vedea ochii tai.
Caut calea de iesire
Caut calea spre iubire
Zambetul, de pus in rama
Si vocea de pus pe rana.
Toate la un loc formeaza
Un tot unitar perfect
Ce m-anesteziaza…
Si-mi doresc
Pentru vecie
Sa iubesc.