Moartea s-a aplecat în fața mea și a rostit:
– Jur să te slujesc atâta timp cât Dumnezeu îmi va îngădui prezența pe acest pământ!
Astfel m-am trezit exilat în propria viață, așteptând să moară toți ceilalți oameni ca să mă pot odihni.
Categorie: unpoetpierdut
Curățenia continuă
‘Și mirosea a orgoliu satisfăcut, flori de primăvară și cafea’. Fluturi ereditari își băgau nasul în porțiuni de materie încă necercetată. Masa pe care stătea cafeaua se gândea la procesul prin care plantele se hrănesc(fotosinteza). Orgoliul era singurul care lenevea, așteptând proxima ocazie să arate că nu a murit.
(Mulțam, Gnowee, pentru citatul din incipit, mi-a fost de reală inspirație!)
Curatenie de primavara
Dupa ultima lovitura de par l-a lasat tapan (ci ti razi? crezi ca nu te vad?). Alerga pana la geam, il deschise si cu o pocnitura din degete cadavrul levita si se arunca pe geam. Acum casa era curata!!
Dragonii au mâncare
– Am vorbit cu grăjdarul, știi tu, ăla care are grijă de dragoni!
– Și, ce a zis??
– Aparent l-am convins. Însă cred că l-am enervat, că înainte să plec mi-a zis: Na, să ai pentru tot anul!!
Pereții îmi răspund
Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură
Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele
Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori
Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri
Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii
Pot să ... Citește mai departe!