azi sunt tăcut
ca pământul din care m-am născut
port în piele
urmele tuturor ființelor ce m-au parcurs
iar înăuntrul meu
pe-ale celor care nu mai sunt
am fost casa a numeroase jivine
toate au mușcat câte puțin din mine
din fericire
au mușcat din partea canceroasă
acum le pot fi și îngerilor casă
Categorie: PoeVești
În poezie
scriu totul sub formă de poezie
ca să îmi placă și mie
altfel ar fi prea trist
prea monoton
sau banal
scriu totul în poezie
ca să pot mușca din mine
când îmi va fi foame de timp
de sănătate
sau bani
mă scriu în poezie
ultimul adăpost necucerit
de tine
de mine
de toți
Acum vorbesc
am auzit prea multe
și pereții îmi vorbesc
aș rupe
tot ce zăresc
sufletul îmi pune cămașă de forță
dau cu piciorul
mă împiedică
dau cu pumnul
iar dacă vreau eficiență maximă
dau cu vorba
(însă nu mereu reușesc)
N-am mai putut
acum sunt liber să ascult zgomotul orașului
să îi respir poluarea
liber
să scriu
până îmi veți cunoaște venele pe dinăuntru
și sufletul pe dinafară
liber
să muncesc pentru ce îmi place
până când ce îmi place îmi va fi serviciu
liber
mai sunt mici lucruri de rezolvat
dar ce ar fi viața fără ele
în sfârșit
sunt liber
Încă nu-s
îmi îmbăt zilnic conștiința
îi dau să rezolve puzzle-uri grele
care nu au toate piesele
înghit pietre pe stomacul gol
pe jumătate plin
sau plin
mă vopsesc în culori de război
dacă nu vor avea efect
îmi voi recăpăta liniștea