Asta e ultima lună
Ploaia nu a contenit
Iarna îşi ia rămas-bun
De la omul înţolit.
Tot avem precipitaţii
Chiar dacă frigul s-a dus
Că iarna a ţinut morţiş
Să se facă de râs.
Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Asta e ultima lună
Ploaia nu a contenit
Iarna îşi ia rămas-bun
De la omul înţolit.
Tot avem precipitaţii
Chiar dacă frigul s-a dus
Că iarna a ţinut morţiş
Să se facă de râs.
I hear explosions from down-town
I see soldiers walking by
Wearing hats in green and brown
And a tendency to lie…
Tanks are shooting in the sky
Like they want to kill our God
Without knowing I’m screaming loud
You would never kill mine…
They will never give up
Even though
They’ve already lost the fight!
Viaţa asta e un iad
În care n-am vrut să m-arunc
Am plonjat şi acum cad
Printre oamenii de rând
Nici nu cred c-ar fi mai rău
Dac-odată ajuns jos
Aş da ochii cu chipul tău
Şi nu mi-ar mai părea frumos.
Ridică fruntea!
Mi-a şoptit un înger,
Dar nu era ea…
Căci înger poate fi oricine
Atâta timp cât mintea mea
Te vede-n ea pe tine!
My life’s story is not the story of my life. The story of my life is that which starts in love and ends in tears!
Chipul ei era cum îl visasem
Simplu, perfect,
Raţiunea-l dejucase
Până ca eu să mă trezesc.
Adormit de simţuri noi
Înfiorat până-n călcâi
Mă simţeam al tuturor
Deşi eram al nimănui.
Am mai privit-o pe furiş
Până să-mi dau seama
Că, folosind atingeri mici,
Înlăturase toată teama.
Am închis ochii adânc
Ca să o păstrez cu mine
Aşa c-oriunde pe pământ
Amintirea ei e vie.