tu sorbi din râuri
ne urli în urechi
rămâi în casă
iei din noi elixirul vieții
și îl pui în fructe
unii te doresc
alții te dojenesc
eu știu că fără tine noi nu am exista
dar uneori și tu exagerezi
Categorie: vara luminii negre
Terapie
mi-am deschis ochii
îi voi deschide și pe-ai celorlalți
fac terapie
te costă un zâmbet
că așa e azi
nu pot să cer mai mult decât pot da
mi-am deschis mintea
s-o faci și tu aș vrea
vezi altfel lucrurile
însă nu te pot obliga
Îți mulțumesc!
vino înapoi
să facem ce făceam cândva
uimeam lumea
o trimiteam departe
sau îi prăbușeam cerul în cap
tu veneai cu ideile
eu le scriam
în tot ne împreunam
pentru acele câteva clipe
în care erai numai a mea
îți mulțumesc
inspirație
Moment
am auzit bătăi în ușa mereu deschisă
mă uit spre ea
…
nimeni
îi zic să intre
n-am mai purtat de mult o conversație cu aerul
cu gândurile mele
și cu ramele ferestrelor
au argumente mult mai bune decât mine
eu mă pierd în detalii
și în privirea ei
…
s-a întors
uitase cafeaua în mașină
Între milă și purtare de grijă
Au trecut câteva zile de când nu mi-am mai băut cafeaua de dimineață la magazinul de lângă bloc. Îi uitasem gustul; uitasem că mă ia somnul după ce o beau, abia peste niște minute făcându-și efectul.
Uitasem de omul cu handicap care venea mereu să ceară cafea celor care erau la acest magazin. Repeta de zeci de ori: Ai cafea? Iar noi nu îi puteam da pentru că suferă de nu știu ce boală și doctorul i-a spus că dacă ... Citește mai departe!